Ea: Sa iau trenul pe care il nimeresc, sa stau tot drumul pe geam luminata de soare si bucurie, sa vad marea desi abia am pleacat, sa n-am bagaj dar sa am vise…
El: Sa ma urc in masina, doar eu si muzica, sa rup autostrada in doua si sa ajung pe plaja, langa tine. Sa ne asezam pe nisip si sa ascultam marea cum ne vorbeste…
Ea: Sa stau intinsa pe nisip, arsa de soare si pistruiata, sa rad la tine cu un ochi si tu sa ma stropesti cu marea. Eu sa fug in apa si sa iti aduc o scoica si sa strigam: Mare!
El: Sa stam in hamace lenese, sa bem rom cu umbreluta si sa cantam… sa nu mai stim de unde am venit si nici sa nu conteze unde ne intoarcem. Timpul s-a invechit.
Ea: Cu o pornire de copil neastamparat sa imbratisam nisipul, iubindu-l, contempland marea, visand cerul…si asa ametiti cum suntem, sa facem o intrecere pe plaja
El: SA ne intrecem, sa strabatem plaja in sus si in jos, sa simtim fiecare graunte sub talpi, sa ne afundam tot mai adanc in bezna, unde numai marea mai stie unde suntem.
Ea: Nori grei adunati asupra noastra sa isi trimita stropii mari catre pamant. Sa ne uitam unul la altul si sa ne pufneasca rasul. Si asa uzi cum suntem sa dansam, fiecare strop de ploaie insemnand parca o picatura de fericire…
El: Si parca fiecare picatura care ne atinge ne aduce mai aproape de mare, pana ne vom contopi cu ea si totul in jur va deveni de prisos. Nimic nu va mai avea vreo importanta pentru noi.
Ea: E un vis, o minunatie, sa ma ascund de ploaie sau de vant? Cerul sa-si dezvaluie nestematele iar vantul sa ne risipeasca si putinele maruntisuri ce le avem. sa radem de noi, de blegi ce suntem, puteam sa le aruncam de pe drum…sa nu mai zicem nimic, sa simtim valurile inspumate si vesele ca noi
El: Si sa ramanem goi, de necazuri si de griji. Si sa ramanem vesnic, marii indatorati. A carei suflet dulce ajuta-a-trece toate. Si s-adormim pe plaja, cu obrazul in nisip.
Ea: Sa ne treazeasca primele raze de soare abia ivite din orizontul albastru, sa zambim la fel ca atunci cand am simtit prima oara nisipul sub talpi…au fost subtile si dantelate nuantele ale clipelor cand sufletul capata contur…pe drum redevenim chinuiti si tristi, bieti detinuti prinsi in incercarea lor de evadare…
Macar vom putea evada mereu, cand vrem… Si intotdeauna vom avea Marea!
MaresalX 
ce-as mai putea spune?!a fost mai frumos ca niciodata… si totul se reduce la un “A BOUT DE SOUFFLE”… (iti multumesc pt vis)