Archive for May, 2010

30
May
10

Baby Strips

dap…am innebunit:))

28
May
10

Random post gone astr(g)ay

Nu scriu despre “big picture” in seara asta. Am citit oricum undeva ca lumea evita sa te citeasca atunci cand te lamentezi. Sa critici e bine…se pare ca agresivitatea e ok atata timp cat nu e pasiva.
Eh si acum stau in fata calculatorului cu o stare de amorteala de nedescris. Am lampa in stanga, un scaun in dreapta, biroul in fata iar in spate mi-e frica sa ma uit. Si in aglomeratia asta, scaunul meu cu o roata lipsa se tot duce in stanga. As putea sa incerc sa fac cine stie ce analogie dubioasa cum ca asta ar reprezenta pozitia mea actuala in viata dar cred ca ar iesi o cretinatate…se misca scaunul in stanga si am amanat iar sa fac ordine in camera…nu e greu.
Am zis sa scriu mai frumos, mai avec figuri de stil si comparatii fantasmagorice…sper sa imi iasa si sa zica tot mai multa lume ca sunt deosebit si scriu precum [insert famous author here].
M-am uitat in dreapta, se pare ca scaunul de bar ce ma flanca era mult mai departe iar fix langa coapsa mea dreapta sa afla cosul de gunoi.
Cosul de gunoi. de la capat cu aliniat
Il am de multa vreme, 5 ani cred, inca de inainte sa cunosc ce e aia o prietena sau world of warcraft, daca vreti. E rosu inchis, plin ochi(nasol avand in vedere ca abia miercuri vin gunoierii). Cate chestii au fost aruncate de-a lungul vremii in cosul ala…cate lucruri a vazut el, cate gunoaie…

Sirul de lucruri inutile pe care le insirui insiruitor se continua cu o dilema: voi cand vorbiti cu cineva mai mult timp pe messenger incepeti sa va imaginati cum arata locul in care stau acestia? eu fac asta…si cand ajung la persoana respectiva acasa, cer cu frenezie sa ma duca in acel loc feeric de unde imi trimite cu frecventa mai mult sau mai putin sustinuta, ganduri si sentimente. De aceea ma intristeaza acei ce au laptop cu router wireless… parca dispare magia…sa se plimbe peste tot…sa imi trimita mesaje din toata casa…sa faca 1000 de alte lucruri concomitent. Nu tata…eu ori stau la biroul meu negru ori in pat la laptop. Cand vorbesc cu voi, sunt al vostru in incercarea de a forma o simbioza intre creierele noastre. Si nu spun asta sa va fac sa va simtiti prost ca voi mai aveti un film deschis sau vedeti ultimele clipuri ale lui raywilliamjohnson pe youtube(serios, subscribe…e genial!)…ci ca sa va arat gradul meu de implicare…i love you guys si internetul este inutil fara [insert friend name here]:D
Sper ca v-ati prins ca mi-e lene sa invat pentru examenul de maine dimineata:))

28
May
10

Hepi bartdai, me!

Din nou am reusit sa nu respect un deadline propriu…am zis ca o sa scriu ceva de ziua mea, care a fost deja. Totusi, sa nu se auda ca mi-am ignorat complet blogul o sa pun o poezie compusa de mine pe 24 mai 2007, la 19 ani.

the day has come, i am nineteen,
a voice commends me: open your eyes!
and as i do, i see a veil of fire-
surrounding me…it felt like home!

the light goes out, then on again,
from out of nowhere, something appears
its looks were beyond comprehension,
but still i feel drawn towards it.

i took a step forward,
as countless minions surrounded us.
i take another step,
the creatures kneel before me

questions slip of the tip of my tongue
-where am i? who are you, sir?
am i dead, or just on drugs?
-i am messiah’s evil twin!

Happy birthday! Satan said.
I brought you here, your time has come
You are my son, and you’ll inherit
My kingdom of beneath the earth

Nu cea mai reusita poezie…cam satanista (foarte) oricum am scris-o la misto si nu credeam nimic din ea.:)

20
May
10

Experiment

Suntem in 21 mai si de-a lungul zilei de azi voi face un experiment:)

O sa ma bateti dar am anulat experimentul, eram cam trist dar ultimele zile au fost fantastice si dupa cum ar zice don’soara Br sunt oarecum Zen. Thanks everyone for making it possible!

19
May
10

Acca Dacca

“We roll tonight
To the guitar bite
Yeah, yeah, oh”

 Pana saptamana trecuta Leonard Cohen era cel mai mare om pe care il vazusem in carne si oase. Ma rog, din industria muzicala.
 Eh, saptamana asta pot sa spun ca l-am vazut cel mai mare om din lume, pentru mine.
 De Angus Young vorbesc iar circumstanta in care l-am vazut este concertul AC/DC de duminica.
 Am avut biletele la Golden Circle inca din decembrie. Inca imi aduc aminte cum a fost cand le-am cumparat. Eram racit mort iar cand Sabina mi-a spus ca le-a platit pe net, am sarit ca ars din pat, mai sa plang de fericire.
 Eh, si dupa 5 luni de asteptare, in care am uitat si mi-am reamintit sistematic despre minunatia de pe 16 mai, in sfarsit s-a intamplat. Recunosc ca nu am mai uitat atat de des de concert din momentul in care am primit un poster mare cat mine, cu AC/DC si l-am agatat in camera.

“Stand up and be counted,
For what you’re about to receive!”

 Si na ca a venit ziua cu pricina. Inainte de intalnirea de la universitate n-am putut sa ascult nimic de la ei. Incepeam sa urlu pe strada si desi erau hoarde de acdcisti pe strazile din jurul scenei, am zis sa nu par (mai) nebun (decat sunt).
 Dupa one beer too many in Fire am navigat rapid labirintul din stanga scenei, in cautarea unei ecobude, si apoi am ajuns in fata scenei. Monstrului de scena. Era imensa iar in spatele marelui ecran banuiam ca se ascunde celebra locomotiva, prezenta la fiecare concert din turneu.
 Pe scena: Down, despre care stiam doar ca sunt americani si au solist pe Phil Anselmo de la Pantera.
 Dupa un warm-up reusit al celor de la Down a venit Iris.
 Mie nu imi place Iris.
 Adica instrumentalul e fain, dar nu imi place vocea lui Cristi Minculescu. Nu zic ca e rea, doar ca nu imi place mie.
 Eh, duminica seara am uitat de asta, dand aprobator din cap pe melodiile lor, cu un zambet usor tamp, uitandu-ma la prietenul nostru, Cristi Minculescu.
 Se citea pe fata lui bucuria de a sta pe scena pe care urma sa concerteze AC/DC, care din cate am inteles sunt idolii lor.
Dupa performance-ul lor a urmat o pauza de vreo jumatate de ora, timp in care toti s-au ingramadit spre ecobudele vizitate de mine in deschidere. Nu ma plang, la normal circle, a fost mult mai rau.
Ei si la 9 fix a inceput magia.

“We rock at dawn on the front line
Like a bolt right out of the blue
The sky’s alight with the guitar bite
Heads will roll and rock tonight”

 A inceput cu un film pe uriasul ecran de pe scena. Angus Young intr-o locomotiva fara frane. Clipul se termina cu deraierea trenului iar apoi ecranul se desparte in doua iar o locomotiva de 3,5 tone, scuipand fum si foc, isi face loc pe scena.
 Prima melodie a fost Rock & Roll Train. Prefer melodiile mai vechi, poate pentru ca am copilarit cu ele, insa totul suna genial din fata scenei.
 Si atunci l-am vazut: era Angus Young, imbracat in costumul de elev, aratand exact ca in interviurile pe care le vedeam pe VH1 cu ani in urma. Mi s-au inmuiat picioarele, am inceput sa tremur si frigul…ce frig? nu mai simteam nimic.
 Dupa primele trei melodii deja nu mai aveam voce in ciuda faptului ca nici macar nu ma uitasem bine la Brian Johnson, vroiam sa sar peste toti si sa il iau in brate pe chitaristul ala cu par lung si inceput de chelie, in costum de elev si cu fata cam exagerat de imbatranita pentru varsta sa.
 Deci am stabilit ca asupra lui m-am concentrat de-a lungul concertului. Acum sa vorbesc putin si despre Brian Johnson. Auzisem ca nu mai are voce, ca vor sa il dea afara, dar acum nu pot sa le consider decat zvonuri ieftine,  minciuni, pentru ca pe 16 mai, in Piata Constitutiei, vocea lui a fost impecabila.
 Dupa cateva melodii ajunsesem sa ma uit la ecranele pe care rulau imagini filmate in direct de pe scena. Parca intr-o transa m-am decis sa imi mut privirea spre artisti. Reactia a fost de uimire, parca la fiecare 10 minute realizam din nou ca sunt la concertul pe care l-am asteptat de vreo 13 ani. Am 22 iar primul cd l-am primit la 9.
 Sambata, intr-un ziar, aparuse playlistul concertului. Am retinut cateva piese insa am incercat sa le uit pe cat e posibil pentru ca mie mi se pare o magarie sa stii ce se va canta. Zic asta pentru ca uitasem complet ca vor canta Whole lotta Rosie… si banuiesc ca stiti ce se intampla pe melodia asta in concerte. O prostituata gonflabila, grasa si cam urata apare pe scena. Ah, si e cat scena de mare. In turneul asta calareste locomotiva.
 Inainte de bis au cantat Let there be Rock, melodie din 1977, foarte draga mie. Pe Wiki scrie ca in concerte dedica melodia asta lui Bon Scott, solist AC/DC intre 74 si 80, eh, de data asta au facut ceva si mai frumos, au aratat imagini cu el, alaturi de trupa. Bon Scott a murit in 1980. Banuiesc ca v-ati prins ca el era preferatul meu.

“Let there be light, sound, drums, ‘n guitar, ah
Let there be rock”

 Bis-ul ne-a adus Highway to hell si  For those about to rock(we salute you) iar ele pe mine m-au adus intr-o stare de nedescris. Mi-am dat seama ca se termina, iar eu eram pregatit sa mai stau si 2 saptamani daca ar fi cantat pentru mine. In fine, cand Angus a aparut incornorat pe scena, iar intreaga piata a fost cuprinsa de o lumina rosie, intensa, mi-am dat seama ce a reprezentat pentru mine concertul asta. A fost ceva ce rar reusesti sa experimentezi in viata – sa stii ca ai vazut trupa ta preferata, si sa stii ca pentru ca ai copilarit cu ea, nicio alta formatie nu o sa o depaseasca vreodata. Poate ca exagerez dar concertul asta reprezenta unul din punctele de pe to do list-ul vietii mele.
 In final va las cu Dirty Deeds Done Dirt Cheap, si poate imi gasiti voi vocea, ca pe la melodia asta mi-am pierdut-o:))

03
May
10

Cateva persoane

I-am gasit in vama pe: Oana(ea era default ca a plecat cu mine:))), Alexandra, Polo, Horia, Andrei, Mihnea, Bogdan, David, Marian, Diana, Rere, Alex, Cristina, Ion, Denisa, Claudiu, Lili, Flori, Madalina, Ana, Alexandra, Bogdan, Ionut, George, Radu, Dan…si a fost tare fain cu ei toti pe acolo.
O sa mai scriu despre weekendul asta.





Baga aici adresa de mail si primesti bucati de bebe cu portia, pan' te saturi!

Join 6 other followers

Tweetah

Ce sustin

unkle_bob's Profile Page


%d bloggers like this: