Monthly routine

Mereu cand ma duc sa fumez o tigara in spatele casei imi vin idei de scris pe blog. De multe ori renunt pana ma intorc in casa, deh, nu toate sunt idei bune. Dar uneori imi place si ma tarasc pana la calculator, pe scaunul ce in continuare trage spre stanga din lipsa unei roti. E cazul de azi cand m-am gandit la asta:

Viata mea (si poate si a altora) este alcatuita dintr-o multime de perioade in care rutina in care suntem pare ca nu se va schimba niciodata. Si nu ma refer la lucruri rele, plictisitoare sau job, ma refer la perioadele in care Loganul lui Toni ne ducea, seara de seara, vizavi de IOR, in parculetul denumit de noi “la boratoare” sau serile pierdute in bucataria lui Toni/Bogdan/Cristi, jucand Wist sau Rentz pana dimineata. Mereu credeam ca vom face asta toata viata iar sticlele de cola si pachetele goale de tigari ramaneau acolo, ca dovezi lasate, intentionat, la locul crimei.

Si mereu, pe nesimtite, ne plictiseam de rutina iar acele lucruri care ne obsedau pana atunci deveneau activitati blamate.

Ce urma apoi? O noua rutina, normal.

Daca imi aduc bine aminte, asa era din copilarie. Ma jucam cu LEGO luni la randul, ca apoi sa ma plictisesc si sa trec  exclusiv la masinute…niciodata nu alternam.

E ok oare? Ma gandesc ca facand acelasi lucru devine plictisitor si isi pierde valoarea. Dar cum sa te abtii si sa faci altceva atunci cand ai gasit ceva ce te distreaza. Profiti de activitate pana se perimeaza, nu?

Nu e ok. Ca tot vorbea Oana despre a nu stii cand sa te opresti.

In afara de iubire, totul e mai bine cand e cu masura.

Si cu replica asta dubioasa va las.

Ba nu! Cu melodia asta geniala va las:

hoho!