10
Dec
11

We love boardgames!

Ca ne place sa jucam boardgames nu mai este de mult un secret.
Pentru mine initierea a fost facuta acum vreo 4 ani cu ceva ce practic nu este boardgame dar implica tot socializare fata in fata si tone de distractie. Este vorba de Magic. The Gathering – Un trading card game.
Nu era seara in care sa nu plec de nebun de acasa si sa ne strangem la prieteni acasa cu cartile noastre noastre pretioase, cu ture, instante si 20 la viata. Inca ma amuz cand, cu disperare, ma chinuiam sa imi conving parintii ca nu ma duc in cluburi sa beau si sa agat gagici. Eu de fapt mergeam la Cristi in bucatarie sa ma joc iar bautura exclusiva era Cola…mult prea multa Cola.
Acum vine lumea la noi acasa, la apartament unde inca avem cam putina mobila dar este folosita din plin ca suport pentru boardgames.
De cateva luni insa am descoperit ca nu doar noi suntem putin obsedati de jocuri. Am aflat ca exista boardgames si in afara apartamentului. Iar locul preferat pentru acestea sunt cafenelele. Acestea si-au facut stocul de Catane si Carcassonne-uri ce ne asteapta cuminte pe rafturi impreuna cu un ceai bun sau de ce nu, o bere.
Ei si cel mai mult ne-a placut de cei de la Seara de Boardgames ce organizeaza evenimente in Cafeneaua Bratianu.
Au jocuri faine, preturile sunt ok iar cei care il frecventeaza sunt dispusi intotdeauna sa ne arate un joc nou si sa ni-l explice, chiar daca instructiunile sunt redactate pe un manual de dimensiuni Harrypoteriene. Il noi il dibuim, si ne indragostim din nou.
Saptamana asta cei de la Seara de Boardgames au reusit sa ne incante iar cu un concurs de Catan care va avea loc chiar duminica aceasta.

Eu va incurajez sa va interesati de boardgames. Sunt sigur ca stiti de Monopoly, poate de Bunul Gospodar, Turist si de ce nu, Nu Te Supara, Frate!. Pe langa aceste clasice in viata mai sunt o multime de alte jocuri noi si geniale care va asteapta sa le descoperiti. Si mereu pastrati un loc la masa si pentru mine:)

A, si incercati macar din cand in cand sa va ghidati dupa motto-ul acesta: “ludo ergo sum”

05
Nov
11

Escape from the friendzone

Niciodata nu am inteles de ce fetele m-au etichetat ca un romantic. Cand eram in liceu uram asocierea asta. Un fel de friendzone in care eram asezat de toate cele de care imi placea. Pus la colt si delimitat cu banda de la Distrigaz. “Pericol de incendiu! Stati departe!” i-auzi! Poate ca aveau dreptate, cand ma indragosteam se ducea naiba orice altceva si inca eram prea tineri…poate.

Incetul cu incetul insa m-am obisnuit cu asta, am inceput sa ma identific cu o persoana romantica. Zilele in care incercam sa fiu altfel au apus iar eu am devenit ceea ce sunt eu acum.

Ati inteles de ce cred eu ca sunt romantic? Daca nu vreti sa ma credeti pe cuvant, culmea aveam pregatite cateva argumente (ce argumente, dragostea vine din suflet nu din creier?).

Sa incepem cu cea mai mare pasiune a mea, cea care in diferite forme m-a urmarit inca de cand eram mic si demontam totul prin  casa: mesteritul. Mereu am simtit nevoia sa creez lucruri, sa inteleg cum functioneaza. Nu totdeauna insa reuseam sa duc la capat ceea ce am inceput. Eram superficial, usor de distras, la un moment dat credeam ca am chiar ADHD!

Acum privind in urma si lasand in acelasi timp in aceeasi urma si problemele mele de concentrare, realizez problema: Nu aveam o muza! Insa de ceva vreme mi-am gasit-o si impreuna ne-am aventurat in cea mai mare lucrare a noastra. Transformarea un apartament invechit si inbacsit intr-un camin, al nostru.

Dar aceasta nu e singura dovada a inspiratiei mele izvorate din iubire, ah, nu! In ultimul an am creat o gramada de lucruri pentru ea:

Seminee

   

Dreamcatchere:

Studio de filmat origami

Am facut pana si Sushi:

Si mult, mult origami!

Ce incerc sa spun este ca personalitatea mea romantica ma impinge sa creez pentru ea, sa imi las mintea sa fie ocupata cu noi metode de a-i arata ca ma gandesc la ea:D

Totusi hai sa incheiem pe un ton mai putin romantic. Ma intreb de ce ne scindam noi, barbatii amuzanti si romantici, ba mai mult, barbatii buni de pe lumea asta? Cand ar trebui sa luptam impreuna impotriva celor anosti si fara sentimente? De fapt, de ce ne catalogati, nu toti avem ceva special? Acea licarire de…dar nu asta ar spune un romantic?

Case closed your honor!

Nu ca ar avea vreo insemnatate, tot ce am scris mai sus contine romantism autentic si nediluat, insa acest articol participa la concursul blogjuan.ro de la Danone asa ca daca ti-a placut, intra aici si voteaza-ma in sectiunea romanticilor!

…Gata? Mersi!:)

21
Sep
11

Codrule codrutule,

Ce mai faci dragutule?
Ia, eu fac ce fac de mult,
toamna gunoiu’ il adun!

Dar nu singur, ci alaturi de sutele de mii de alti romani inscrisi in Let’s Do It, Romania, cel mai mare proiect de responsabilizare sociala din tara noastra.
De ce imi e asa drag proiectul acesta?
Anul trecut prin decembrie trebuia sa ma decid asupra temei licentei dupa ce o amanasem in 2010. Dupa cateva saptamani de gandire m-am hotarat la ceva in legatura cu LDIR, pentru ca fusesem implicat in proiect si consideram ca va fi usor sa il analizez.
M-am inselat oarecum intrucat dupa cum s-a dovedit in saptamanile urmatoare, ce s-a intamplat pe 25 septembrie anul trecut a avut in spate zeci de mii de ore muncite de voluntarii LDIR iar pentru mine a fost o provocare sa inteleg rolul fiecaruia.
Eh, licenta s-a terminat cu bine iar Let’s Do It, Romania a devenit si mai important in viata mea.
Anul acesta am aflat ce inseamna sa fii angajat de la 9 la 5 iar rolul meu in proiect s-a diminuat insa azi la prezentarea mea oficiala in fata celor 250 de angajati m-am simtit mandru cand s-a spus:
“El e Alexandru Mares, a absolvit SNSPA si inainte de a lucra aici a fost voluntar in LET’S DO IT, ROMANIA”:)
Eu ma duc sambata la curatenie, e o certitudine, si ma voi duce de fiecare data cand va fi nevoie de mine!
Tu?

04
May
11

Anne Frank Hause

De cand am ajuns ieri dimineata in Amsterdam am vrut sa scriu despre ce mi-a placut si ce nu. Despre cum orasul e plin de gunoaie, in canal plutesc sticle si ambalaje iar biciclete ruginesc legate de toate gardurile, depasind probabil de mult in viata pe proprietarii acestora. Mi-a placut insa la nebunie arhitectura orasului, fie ca e vorba despre casele traditionale, inguste, canalele sau planul urbanistic in general. As avea mult mai multe de povestit dar precum ieri cu hotelul Posthoorn, azi un alt episod m-a impresionat incredibil.

Este vorba de casa Annei Frank despre care sincer, in afara ca a fost o victima a Holocaustului, nu stiam absolut nimic. La insistentele mamei mele dupa doua muzee vizitate astazi am decis sa vedem si acest obiectiv turistic. Coada era medie; cam jumatate din cea de la Madame Tusseaud dar mai mare decat celelalt cozi din Amsterdam. Am asteptat cuminti si am platit cei 8 euro pentru intrare. Mentionez ca acest muzeu era cuprins in intregime in 2 case inguste, tipic olandeze – casa unde a locuit Anna si familia sa precum si casa prin care se facea accesul in podul pe care acestia il ocupau.

Tot ce vreti sa stiti despre Anna Frank puteti sa aflati de aici desigur. Totusi ce vreau sa mentionez eu pe scurt este ca Anna s-a mutat impreuna cu parintii sai si sora – Margot in Olanda la 4 ani in 1933. In 1940, odata cu ocuparea Olandei de catre Germania precum si a politicii antisemite practicate de acestia. Tatal Annei a decis atunci ca intreaga familie sa se ascunda in etajul superior al locuitei acestora din Amsterdam. Acesta si-a continuat afacerile cu mirodenii prin intermediul celor ce i-au ajutat sa se ascunda. Timp de 4 ani acestia au locuit in secret total in doua camere micute cu geamurile innegrite, vorbind in soapta si pasind cu grija pana in 1944 cand au fost descoperiti si dusi in lagarele de concentrare. Din cei 8 locatari ai podului secret – familia Frank si o alta familie, doar tatal, Otto Frank a supravietuit razboiului. Cele doua fete, Anne si Margot au murit cu cateva saptamani inainte de venirea trupelor Aliate in lagarul Bergen Belsen unde erau tinute.

La revenirea lui Otto Frank in podul secret unde familia sa s-a ascuns timp de 4 ani acesta a a descoperit jurnalul Annei Frank. Nenumarate foi scrise si rescrise de Anna zi de zi toti acei ani, ilustrand momentele petrecute de familia Frank precum si gandurile sale cele mai intime. Am spus scrise si rescrise intrucat auzind prin perete la radioul vecinilor ca guvernul Olandez ii incurajaza pe cetateni sa pastreze toate jurnalele scrise in timpul ocuparii ea a rescris tot jurnalul ei. Am avut ocazia sa citesc cateva din ideile scrise in acea carte iar, in total acord cu tatal ei, intr-un interviu dat de acesta in 1970, este incredibil ce gandire matura avea Anna pentru varsta ei iar in urma citirii intregii sale opere el a spus ca nu cunostea nici macar o farama din sentimentele pe care aceasta  traia. Mi se pare incredibil avand in vedere ca acestia au locuit 4 ani impreuna in aceleasi 2 camere micute fara lumina de la soare sau divertisment.

Ce m-a impresionat in acest tur nu este neaaparat cladirea desi intrand prima oara in camerele familiei Frank mi-a provocat o furnicatura pe sira spinarii si o stare de apasare enorma. Ce m-a cucerit cu adevarat si era sa ma faca sa scap cateva lacrimi la final este modul in care este spusa povestea. Ganduri din jurnal extrase si scrise pe peretii locuintei, imagini cu Anna, un copil zambaret si cu o inteligenta ce se citea fara dubiu pe fata dar si filmulete scurte cu interviuri sau bucatele din istoria familiei Frank.

Ce mi-a placut e ca pe tot parcursul turului m-am intrebat de Margot, sora Annei. Era mai mare si peste tot auzeam ca era foarte studioasa si cuminte. Anna tot scria ca este mandra de sora ei mai mare deoarece era mai desteapta si avea rezultate excelente la scoala. Eh, ultima camera mi-a raspuns si la aceasta intrebare: Desi Anna este celebra datorita cartii Jurnalul Annei Frank publicate in 1947 de catre tatal ei, Margot a trebuit si ea sa indure aceleasi conditii de trai. Din cateva interviuri cu foste colege ale lui Margot din generala am aflat ca si aceasta tinea un jurnal. Din pacate acesta nu a fost gasit niciodata…

03
May
11

Posthoorn Hotel

Acum vreo luna ma uitam cu mama mea pe booking.com in speranta gasiri unui hotel acceptabil ca pret in Amsterdam pentru sejurul pe care il pregateam. Jucandu-ne cu filtrele am dat peste hotelul Posthoorn iar pozele, pretul si amplasamentul sau central ne-a convins sa ne petrecem acolo cele trei zile de vacanta din mai. Astazi, pe la ora 10, am ajuns in Amsterdam obositi si infometati dupa o dimineata inceputa la ora 3.30 cu alarma frenetica a telefonului si zborul de 3 ore Otopeni-Schiphol. Prevazator, ieri seara am recapitulat ruta pe care urma sa o parcurgem astazi pana la hotel astfel incat gasirea sa s-a dovedit o nimica toata.

Inca de la prima vedere cladirea ce ne va adaposti zilele acestea mi-a atras atentia prin stema afisata deasupra usii de la intrare.

Intrucat ajunsesem mult prea devreme iar camera nu era gata pentru inca 4 ore ne-am decis sa lasam bagajele si sa dam o tura de incalzire de-a lungul strazilor si canalelor din Amsterdam. La intoarcere am descoperit bagajele noastre deja carate intr-o camera minunata cu mini-bucatarie, mobila de la IKEA si balconas tocmai perfect pentru a va scrie aceste randuri.

Si cat ne povestea domnul Francois, patronul hotelului, despre regulile de conduita si cele-cele aud ceva cu un potential interesant: “would you like to hear about the building’s history?” “why not” zic eu.

Si acum ca am aflat sa va impartasesc si voua:

Casa a fost construita in 1550 ca oficiu postal, de unde vine si numele ei “Posthoorn”. In 1687, intrucat  catolicismul era interzis in favoarea protestantismului camera din care va scriu eu acum a servit rol de biserica ilicita dupa modelul multor altora din acea epoca. Mai tarziu, ca recunoastere a importantei pe care aceasta casa a avut-o pentru populatia de confesiune catolica din Amsterdam, o biserica impunatoare a fost ridicata in apropiere fiind denumita deasemenea Posthoorn.

In plus, se spune ca de undeva din aceasta camera se afla intrarea spre un tunel secret ce ii ajuta pe enoriasi sa fuga de politie in cazul unei razii. Celalalt capat al tunelului duce, conform legendei, in barul de vizavi. La noapte ma apuc sa sap:D

24
Mar
11

my shot at mobile reviews

Pentru ca oricine isi doreste un Ipad 2 iar Chinezu ma poate ajuta sa pun mana pe unul prin concursul acesta, iata ce imi place la Google Nexus S, telefonul ales de mine pentru a-l recenza in acest post.

Recunosc, cand am auzit prima oara de Google Nexus S pe la jumatatea anului 2010 am fost intrigat. Pana la lansarea sa oficiala din decembrie am tot asteptat cu sufletul la gura aparitia unor noi informatii sau fotografii facute pe furis cu aceasta bestie cu procesor ARM Cortex-A8 de 1Ghz, chipset Hummingbird si Android 2.3 Gingerbread. Stiind impactul pe care l-a avut Nexus One, anterioara incarnare a Google Phone pe piata de telefoane mobile in ianuarie 2010, nu aveam cu sa nu fiu entuziasmat. Interesanta a fost miscarea diviziei de mobile a Google de a alege ca producator pe Samsung in defavoarea HTC cu care ne obisnuise sa colaboreze in trecut. Incetul cu incetul pe siturile de profil din Statele Unite au inceput sa apara noi informatii precum si poze oficiale cu telefonul in forma sa finala. Cu un design nou si o experienta Android cat se poate de standard, noul Nexus S chiar promitea sa stabileasca un nou standard de calitate.

Spre finele anului 2010 mi-am achizitionat o tableta de internet Nokia N900 iar atentia mea s-a transferat catre acest produs, trecand cu vederea stirile nou aparute precum si review-uri ale Smartphone-ului. Totusi, mare mi-a fost mirarea cand incercand sa fac cateva modificari la planul meu tarifar acum vreo 2 saptamani am descoperit intr-un magazin Vodafone noul Nexus S. Carevasazica intre timp se lansase si la noi in tara iar eu puteam acum sa il testez in voie. La prima vedere mi-am zis, obisnuit cu sistemul operare Maemo 5 al telefonului meu, ca toate telefoanele Android sunt asemenea iar acesta nu se diferentiaza cu nimic fata de HTC Desire sau Wildfire. Totusi am fost impresionat de viteza sa incredibila si display-ul stralucitor Super AMOLED. Pe drum spre casa am realizat totusi cat de amarnic ma inselam eu. Desi meniurile sunt la fel iar app-urile Android sunt compatibile pe majoritatea gamei de produse cu acest sistem de operare, ceea ce face Nexus S sa se detaseze fara drept de apel fata de celelalte Smartphone-uri este faptul ca poate face totul mai repede, mai lipsit de bug-uri si mai ales, pe un superb ecran capacitiv de 4 inch de la Samsung.

Recunosc, depinde foarte mult de tipul de utilizator. Unii oameni ar spune ca Android este mult prea simplist iar un N900 cu sistem de operare Linux este de 100 de ori mai bun decat Nexus S. Insa daca iti doresti sa ai un telefon in viziunea Google de Smartphone, atunci Nexus S nu are cum sa fie batut la momentul actual. Toate app-urile functioneaza de cum le-ai descarcat, toate optiunile sale sunt intuitive iar hardware-ul care il in pune in miscare este printre cele mai performante la ora actuala. In plus colaborand indeaproape cu Google la realizarea acestui produs Samsung a realizat unul din cele mai stabile telefoane mobile pe platforma Android de pana la ora actuala.

campanie Quickmobile

22
Mar
11

Totul e minunat

Vorbeam cam acum un an despre ce te motiveaza sa scrii articole personale pe un blog. Personale in sensul ca nu le scrii pentru a fi citite ci pentru a de descarca de unele sentimente care te incearca. Spuneam in articolul respectiv ca atunci cand esti fericit nu prea iti arde te intrerupi si sa o spui pe blog, preferi sa iesi in oras, sa fii cu persoana iubita, sa lucrezi – totul cu un mare zambet pe fata. Atunci cand esti trist insa, vrei sa te descarci, sa expui toata problema pe un ecran de calculator pentru ca mai apoi sa o citesti si sa incerci sa o rezolvi paragraf cu paragraf. Sau uneori nu vrei sa o rezolvi, anul trecut cand scriam despre asta eram intr-o stare de depresie care in mintea mea ar fi putut sa mai dureze pana la adanci batraneti.

Acum revin cu o alta perspectiva, cea a Maresalului fericit, zambaret si cu pofta de a face lucruri marete. Un individ care desi mai are si pase proaste, le intelege si nu se lasa doborat de niste adieri primavaratice. Pentru ca sunt si ele importante si iti aduc aminte ca desi dardai putin de frig cand bate alizeul, soarele continua sa radieze caldura si sa iti incalzeasca sufletul si de ce nu picioarele.

Sa vin si cu dovada: http://www.traiestezambind.ro/ un site despre care ar spune romglezul ca “mi-a intors my frown upside down” sau cum o spun eu “mi-o dat un sentiment tare, tare fain in stomac”!

Mai ales aceasta poveste venita dupa o noapte cam tulburata de cosmaruri. Ce mai, m-a intors 180 de grade si ma face sa folosesc un emoticon :D

Concluzia mea este ca orice sentiment, atata timp cat este puternic si rezoneaza cu tine te va indemna sa il asterni pe blog si sa o faci cu un mare zambet (oarecum tamp) pe fata. Pentru mine a insemnat trecerea peste o pauza de 2 saptamani de la ultima scriitura. Sunt optimist ca va insemna si mai multe posturi viitoare precum si intrarea cu FORTA in cel mai minunat proiect alaturi de cea mai draga persoana!

Am si melodie. Mi-a venit atat de natural in minte dupa citirea acelor povestiri, va recomand sa faceti la fel, daca vreti sa zambiti ca mine. Sau na, poate sunt prea superficial azi, sunt probleme mai mari in lume azi, nu? Nu imi pasa. Nu azi!

Doar uite-te in ochii lu’ pustiulache asta! Aveam caseta cand eram mic si nu puteam sa nu zambesc cand ascultam Timpuri Noi si ma uitam la coperta!





Baga aici adresa de mail si primesti bucati de bebe cu portia, pan' te saturi!

Join 6 other followers

Tweetah

Ce sustin

unkle_bob's Profile Page


%d bloggers like this: